Raulina Yagán Yagán,
la última yámana de Tekenica y de Ukika,
poblados de nutrias y sembraderos cercanos
a la crueldad de las redes y el mar,
murió un diez y siete de abril
de mil novecientos ochenta y siete.
Raulina Yagán Yagán
no dejó más descendencia que
uno que otro tejido a telar,
que la infeliz hubo
de aprender para sobrevivir,
porque el mínimo empleo repelió su oficio de
entrelazadora de canastos
y canoas en miniatura.
Y así,
Raulina Yagán Yagán,
la última yámana de
Tekenica y de Ukika subió a los cielos donde Pedro,
en nombre del Dios
Padre Todo Poderoso la recibió:
- ¿Tu nombre?
- Raulina Yagán Yagán, repuso la indígena
con la cabeza gacha,
y luego agregó, Annulalayala…
- ¿Qué dices?, interrogó el Blanco Santo.
-¡Los he dejado!, ¡Ya los he dejado!,
¿Dónde puedo encontrar
a mi padre dios yámana?
- ¿Tu dios padre yámana?,
¿Te refieres al dios padre de los yaganes?,
insistió algo desconcertado el bueno de Pedro.
- ¡Sí!, si, sí, se esperanzó Raulina Yagán Yagán.
- Murió, Raulina, tu padre dios murió
el diez y siete de abril de mil novecientos ochenta y siete,
en la tarde.
(del libro Los
Círculos, 1985, 1ª Ed., Premio Academia de la Lengua)
R A U
L I N A Y
A G Á
N Y A
G Á N
Raulina Yagán Yagán,
ultima yámana* din Tekenica şi Ukika,
populate cu nutrii şi semănături învecinate
din cauza cruzimii locurilor şi a mării
muri pe şaptesprezece aprilie
o mie nouă sute optzeci şi şapte.
Raulina Yagán Yagán
nu lăsă alţi urmaşi decât
un război de ţesut,
pe care nefericita soartă a învăţat-o să-l folosească
pentru a supravieţui,
pentru că lipsa locurilor de muncă i-a refuzat slujba de
împletitoare de coşuri
şi de canoe în miniatură.
Şi astfel,
Raulina Yagán Yagán,
ultima yámana din
Tekenica şi Ukika urcă la ceruri unde Petru,
în numele lui Dumnezeu Tatăl Atotputernic o primi:
- Numele tău?
- Raulina Yagán Yagán, răspunse indigena
cu capul plecat,
şi repede adăugă, Annulalayala
- Ce spui? întrebă imaculatul sfânt.
- I-am
părăsit! I-am părăsit!
Unde pot să
găsesc
pe Tatăl
Dumnezeu yámana?
- Pe Dumnezeu Tatăl yámana?
Te referi la Dumnezeul Tată al yaganilor?
stărui oarecum deconcentrat bunul Petru.
- Da! da, da, îşi făcu speranţe Raulina Yagán Yagán.
- A murit, Raulina, Dumnezeul tău Tată a murit
în ziua de şaptesprezece aprilie o mie nouă
sute
optzeci şi şapte
după-amiaza.
(din volumul
Cercurile, 1985, Premiul Academiei Filologice din Republica Chile)
____________________
*Grup etnic pe cale
de dispariţie din Patagonia.
**Aşezări ale populaţiei indigene din Patagonia.
PERFIL CULTURAL
Astrid Teresa
Fugellie Gezan (nacida 1949) es una poeta chilena-británica, miembro de Unión
Nacional de Artistas Chilenos, de Pen-Club y de la Fundación Iberoamericana.
Libros
publicados: Siete Poemas (1969), Una casa en la lluvia (1975), Las Jornadas del
silencio (1984), La mujer en la poesía chilena de los 80 (1987), Dioses del
sueño (1991), Los Círculos (1996), En
Off (2010) etc. Unos de estes libros han
sido traducidos al Inglés, Francés, Italiano, Alemán, Chino (Universidad de
Pekín), Croata, Húngaro y Checoslovaco.
Premio Academia
Chilena de la Lengua.
“La poesía de
Astrid Fugellie sorprende siempre por la capacidad casi sobrehumana para
transformar el lado más oscuro y trágico de la vida en materia bella y
luminosa. Insomnio y Asteriza, sus más recientes poemarios, se deslizan por esa
vía de creación donde la poeta-alquimista puede ver claro en medio de los
nubarrones, y diseñar futuros resplandores que alumbrarán su sendero.” (Consuelo
Hernández, poeta, American University,
catedrática de Literatura y Estudios Latinoamericanos)
PROFIL CULTURAL
Astrid Teresa
Fugellie Gezan (născută în 1949) este o poetă chiliano-britanică, membră a
Uniunii Naţionale a Artiştilor din Chile, a Pen-Clubului şi a Fundaţiei
Ibero-Americane.
Cărţi publicate:
Siete Poemas / Şapte poeme (1969), Una casa en la lluvia / O casă în ploaie
(1975), Las Jornadas del silencio / Zilele tăcerii (1984), La mujer en la
poesía chilena de los 80 / Femeia în poezia chiliană din anii ’80 (1987),
Dioses del sueño / Zeii somnului (1991), Los Círculos / Cercurile (1996), En Off (2010) etc. O parte din aceste cărţi a
fost tradusă în engleză, franceză, italiană, germană, chineză (Universitatea
din Pekin), croată, ungară şi cehă.
Premiul Academiei Lingvistice din Chile.
“Poezia lui Astrid Fugellie
surprinde mereu prin capacitatea aproape supraomenească de a preface latura cea
mai obscură şi tragică a vieţii în materie frumoasă şi luminoasă. Insomnio şi
Asteriza, cele mai recente cărţi ale sale, glisează pe această cale de creaţie,
unde poetul-alchimist poate să vadă clar în mijlocul nebulozităţii şi să
deseneze flash-uri viitoare, care îi vor lumina calea” (Consuela Hernández,
poetă, American University, profesoară de literatură şi studii
latinoamericane).
Traducere de Daniel
Dragomirescu